ArticOLE PENTRU ETICHETA: PoeziiSebastién Rieux

nec spe, nec metu

De Sebastién Rieux apatie morală, moartea sufletului, trăiesc sobrietatea unui roman de Dostoievski în lumea unei comedii de Caragiale. monologul unei jucării stricate, simt dureri de oase și rupere de cartilaje, întortochere de venule, arteriole și capilare. dorul moare asemenea pasiunii. de la « un timp pierdut » la prinț de rai cu un picior în iad, mă simt murdar în prezența frumuseții tale, murdar la un nivel patologic. sărut reflexia din oglindă știind că aceasta îți era imaginea când m-ai făcut să mă simt bărbat, însă sângele de pe cămașă mea se răsfrânge și ai lăsat prăpăd în urma

Te rog să ierți

Eu de acum spre eu de atunci: Dacă vrei să te arunci În vise mari și drumuri lungi Du-te, fată, fără grijă! Dar să știi mereu că acolo Nu e nimeni să te-ndrume. Și nici sfaturi să nu ceri De la zmei și semizei. N-ai de cine să asculți, Nici umeri pe care plângi. Când noaptea cade peste-ale tale trude Urechile să-ți fie surde La balauri, paparude, guri spurcate Cu inimi învrăjbite de-ale altora păcate. Eu de acum spre eu de atunci: Dacă vrei și crezi că poți Te rog să ierți că n-ai putut să strigi C-ai amorțit și

Let me remember 

I want to cry but I cannot. I want to remember everything And the knowledge that in time I will forget Breaks my heart. I want to cry so hard that the sky will break. I want to shed tears. I want to shed tears for what could’ve been, For what could be, For what was, But I don’t know how. My soul won’t let me. My brain won’t let me. And my eyes cannot get wet However much I think of it. I wish to drop down to my knees, To sink my face in a pillow And get

S-ajung artistă, tu poet…

Credeam că mă iubește cineva Cum am crezut odată într-un vis, Credeam că fiecare are steaua sa Sau că sărutul este roșu-nchis. Credeam că n-are să mai doară Credeam și eu, ca-n orice alt portret Cum înfloreau pe-ascuns bujorii-n primăvară Sau cum visam s-ajung artistă, tu poet… Instagram: @airam_art22

Elogiul ateilor

Câtă părere de rău pentru cei care s-au îndrăgostit de pietre. Au crezut sărmanii că niște flame îi vor face bezele sau că cel puțin vor pune de-o rădăcină pentru o inimă. Și voi, care ați împărțit din întâmplarea voastră cu cortine, actori în rol principal ce ați fost - cu toții, ați jucat în fața unui public format în totalitate din unicul actor din spatele cortinei. Nu jucați pe alte teatre de război, nici să nu creați propriile voastre scene! Lăsați-vă de jucat și începeți din nou sa simțiți. V-ați pierdut iubirea, ce v-a fost cândva botez neîncetat, credință