15 ianuarie 2023
nec spe, nec metu
De Sebastién Rieux apatie morală, moartea sufletului, trăiesc sobrietatea unui roman de Dostoievski în lumea unei comedii de Caragiale. monologul unei jucării stricate, simt dureri de oase și rupere de cartilaje, întortochere de venule, arteriole și capilare. dorul moare asemenea pasiunii. de la « un timp pierdut » la prinț de rai cu un picior în iad, mă simt murdar în prezența frumuseții tale, murdar la un nivel patologic. sărut reflexia din oglindă știind că aceasta îți era imaginea când m-ai făcut să mă simt bărbat, însă sângele de pe cămașă mea se răsfrânge și ai lăsat prăpăd în urma







