ArticOLE PENTRU ETICHETA: Poezii

Cuprul e conductor și pentru iubire

De Raluca Tiba Uite, cu toate mesajele mele către tine din ultimii 2 ani nu pot scrie un poem de dragoste. tata a îndoit o sârmă de cupru în formă de inimă; am zămbit tandru, mi-am scos telefonul ca să-i fac o poză - nu voia să-l cuprind în cadru și l-am asigurat că n-o să se întâmple. o albină se hrănea azi cu polenul florilor tăiate, culcate la pământ de câteva zile - ce frumoasă e natura ta. îmi luminează fața ca ecranul telefonului când citesc din bara de notificări mi-ai lipsit astăzi și pe față mi se proiectează

Apă caldă

De Clara Victoria Caradimu Apa caldă dintre corpurile goale exista o legătura între mister și smoală, se simte în atingerea dintre coate ne bălăcim în cada cu apă caldă îți îndulcește mirosul pielii de pe pleoapă unde te caut în clăbucii din apă îți caut inimi în săpunul din barbă forma necunoscută din spumă îmi arată ca o temă nefăcută parfumul oaselor persistă ca cel al paginilor din caiet căldura apei și sudoare am lăsat geamul deschis să intre un pic de răcoare așa în sfârșit mi se împlinește-un vis, atârnată de brațul tău ca agrafa cu rugină. Instagram: @spirit.desire00

Avantgardisme

De Sebastién Rieux Îți permit să te minți spunând că de mine n-ai depins, învălmășită de regret primordial, preludiu, surescitarea nervului spinal. femeie a vișiniului din care suntem deopotrivă plămădiți, rudă cu ale mele priviri sinucigașe, sincopă de melancolie și revoltă. femeie a vișiniului, victima exasperării adolescenței mele, femeie a vișiniului, exacerbare a dezastrelor marilor iubiri livrești, ascultă gurile pline de țărână ale neliniștitului poet, privește-mi buzele ca de piatră vânătă ce-ți distrugeau curburile și-ți profanau sânii la unsprezece noaptea în dimineața existenței noastre. ridic steagul alb asupra ruinelor asediate și umplu paginile de sânge, produs al nebuniei lente, latente

warning: unlovable manners

Autor: Karina Nicoleta Cseres am crescut mereu înlănțuită așa că niciodată nu am crescut de fapt. nu sunt la fel de dezvoltată fizic ca alte fete / la fel de înaltă / la fel de independentă de toată rasa masculină ca ele nu știu să condiționez produsele de la MAC să se atașeze bine pe fața mea, strat cu strat și e deranjant lăuntric să știi toate informațiile astea / sunt fragilă se clatină formațiunile glaciare din mine și coralii / nu am floră în stomac am faună marină sălbatică ca italia și toate țările mediteraneene încerc să trăiesc prin

Ini(mea)

De Hanuman Poetu poftim! îți dăruiesc inima mea n-o fi ce vrei, dar primești măcar mereu ce simte să nu mi-o înapoiezi am strâns în ea obuze nedetonate și cuvinte supărate acum nu-mi dai și mie inima ta? ”îți dau doar buze” nu-i corect. ai putea măcar niște cofeină și scobitori că dorm pe mine de la atât și-atâtea fă-mi felul, dar la desert, te rog vreau să mă bucur de moartea mea, începând de la primul zâmbet din aperitiv tu ce-ai de ești atât de anostă? eu sunt răcit și-mi curge nasul tu ce scuză ai? înțeleg... eu te