ArticOLE PENTRU ETICHETA: PoeziiSebastién Rieux

Avantgardisme

De Sebastién Rieux Îți permit să te minți spunând că de mine n-ai depins, învălmășită de regret primordial, preludiu, surescitarea nervului spinal. femeie a vișiniului din care suntem deopotrivă plămădiți, rudă cu ale mele priviri sinucigașe, sincopă de melancolie și revoltă. femeie a vișiniului, victima exasperării adolescenței mele, femeie a vișiniului, exacerbare a dezastrelor marilor iubiri livrești, ascultă gurile pline de țărână ale neliniștitului poet, privește-mi buzele ca de piatră vânătă ce-ți distrugeau curburile și-ți profanau sânii la unsprezece noaptea în dimineața existenței noastre. ridic steagul alb asupra ruinelor asediate și umplu paginile de sânge, produs al nebuniei lente, latente

nec spe, nec metu

De Sebastién Rieux apatie morală, moartea sufletului, trăiesc sobrietatea unui roman de Dostoievski în lumea unei comedii de Caragiale. monologul unei jucării stricate, simt dureri de oase și rupere de cartilaje, întortochere de venule, arteriole și capilare. dorul moare asemenea pasiunii. de la « un timp pierdut » la prinț de rai cu un picior în iad, mă simt murdar în prezența frumuseții tale, murdar la un nivel patologic. sărut reflexia din oglindă știind că aceasta îți era imaginea când m-ai făcut să mă simt bărbat, însă sângele de pe cămașă mea se răsfrânge și ai lăsat prăpăd în urma