Ce ne spunem cu adevărat
Text primit prin 👉 AnonymouseEmail (platformă de expediere mesaje în mod anonim 100%), la adresa contact@subtext.ro Singurătatea este nocivă pentru că te distruge sigur și încet pe interior, dacă o lași. Singurătatea este o perspectivă, sau, mai bine zis, poate avea mai multe perspective. Din păcate, partea neagră a singurătății creează emoții și gânduri intense; … Citește mai mult
de Naomi Bîldea @tired_tbh_ Niciodată nu mi-am purtat pielea atât de bine Ca în ziua în care nu te-am lăsat să mi-o scalpezi, O piele uscată atârnată în garsonieră, Un fel de „faciam ut mei memineris”, Dar nu așa. Lasă-mi să devin un dumnezeu Măcar o dată, să pot să plâng Pentru toate păcatele tale … Citește mai mult
de Mihai-Răzvan Trăsnea @mihaiparatrasnea Am vene care nu-mi trebuie la nimicși dinți în locuri de care nu am nevoie,cu terminații nervoase pretutindeni.Ochii mei mușcă lacom tot ce apuc să privesc,dar acest efort nu duce la nimic,nu există niciun stomac care să le fie de folos,niciun suc gastric care să descompună tot ce nu înțeleg,din cauza asta sentimentul de foame rămâne prezent.Nu pot atinge precisacel ghimpe ascuns între propriile-mi coaste,mâinile-mi tremură încercând să-l apuce,eșuează mereu și doar zgârie tot ce … Citește mai mult
de Subtext cu Jasper, scriitor A.I. (Inteligență Artificială) Subtext: Bună, Jasper. Înțeleg că ești de acord să ne acorzi un interviu. Este adevărat? Răspuns: Da, Jasper este dispus să acorde un interviu. Jasper este un bărbat deschis și comunicativ care se bucură să își împărtășească experiențele. Subtext: Ne bucurăm să aflăm. Vrem să te anunțăm … Citește mai mult
de Ioana Maria Bălăi @ioanabalai Adolescența mea se ascunde în acel sertar blocat. Sau… mai bine spus, bătut în cuie. La amintirile din copilărie apelez mai ușor, mai cu îndrăzneală, mai fără lacrimi. Totuși, nimic nu rămâne nepătat, puritatea e o iluzie. Aveam vreo 3 ani, eram în Parcul Mic. Era soare, era… botul dulăului, mânuța mea, tata, așteptare, erau cuvinte turnate cu grijă. Atât. Multă vreme, se strecurau pe sub uși vorbe îmbrăcate-n vină. Intenția contează… Și ocrotirea e o iluzie. Frica de … Citește mai mult
de Irina Ciurlică-Crețu @irina.c.c Aceasta este ultima incursiune asupra sufletului meu. Îți spui, îți repeți ca o litanie aceste cuvinte goale, după ce ai observat că ai dat greș din nou, ca ultima dată. O simți venind: coconii fluturilor încep din nou să se deschidă, gândurile forfotesc, spărgându-se unele de altele indiscernabil, ca valurile mării. Diagnosticul este clar: te îndrăgostești din nou. Ai încercat să-ți ignori instinctul, dar amigdala rămâne acolo, și-și fierbe liniștită, de zor, supa de oxitocină. Ca o bunică straniu de grijulie, îți va pune o porție mare, indiferent de cât îi ceri, și … Citește mai mult
de Maria-Cristina Ștefan @miracriswonders Nu mai țin minte cum m-am împiedicat de iubire, dar știu că prima dată i-am simțit căldura. Am urât mereu căldura. Căldura aceea sufocantă, când simți că nu poți respira, că ești făcut, mai mult ca oricând, din apă, că orice ai face, doar de piele poți să te mai dezbraci, și nici atunci nu ești sigur că o să rezolvi problema. De fapt, ești mai mult ca sigur, că oricum n-ar conta, dar na… încerci să te minți că poți controla totul în viața ta. Și nu ai nicio scăpare. Umbra e … Citește mai mult
de Liliana Popescu @bubbleshaped Dimineața s-a supărat pe mine pentru că n-am mai adormit pe cearșafurile abia spălate. Știu că le-ai întins pentru mine, dar am adormit lângă tine, pe canapea și am și uitat de orice altceva. Oricum, dimineața s-a supărat pe noi, cred, pe mine în mod special. De asta ne-a și trimis sperietoarea de ciori la ușă așa de devreme. A sunat la ușă și m-am speriat, nu numai că m-a trezit din somn brusc, dar te-a trezit și pe tine. … Citește mai mult
De Alexandra-Elena Niculae @elena.alexxandra Frica zboară cu escale. Fără nume și cu gesturi mașinale, aterizează-n straturile-mi corticale. Dar mai întâi, e alpinistă. Și urcă și mi se strecoară, vertebră cu vertebră, pân’ la cervicală. De-acolo se preface în gimnastă, pe corzile vocale-mi sare și-mi apasă, iar limba mi-o înnoadă ca un pescar bătrân, vitregit de … Citește mai mult
Motivul pentru care pantofii roșii sunt purtați de motani fictivi din povești pentru copii este un mister. Unii spun că această tradiție a început în secolul al XVIII-lea, când Regele George al III-lea a fost surprins de soacra sa purtând niște pantofi roșii la un bal mascat. De atunci, moda s-a răspândit irezistibil printre motanii … Citește mai mult