Te rog să ierți

Eu de acum spre eu de atunci:
Dacă vrei să te arunci
În vise mari și drumuri lungi
Du-te, fată, fără grijă!

Dar să știi mereu că acolo
Nu e nimeni să te-ndrume.
Și nici sfaturi să nu ceri
De la zmei și semizei.
N-ai de cine să asculți,
Nici umeri pe care plângi.

Când noaptea cade peste-ale tale trude
Urechile să-ți fie surde
La balauri, paparude, guri spurcate
Cu inimi învrăjbite de-ale altora păcate.

Eu de acum spre eu de atunci:
Dacă vrei și crezi că poți
Te rog să ierți că n-ai putut să strigi
C-ai amorțit și n-ai fugit
Că n-ai știut să mergi o lună
Că nu puteai să miști o mână
Fără s-o judeci că nu-i dreaptă.

C-atunci când ai scăpat
Din locul întunecat
Ai vomitat o săptămână.

Instagram: @mama_ei_de_poezie