Articles for category: Poezii

22 aprilie 2022

Echipa Subtext

Analog

Niciodată nu mi-am purtat pielea atât de bine Ca în ziua în care nu te-am lăsat să mi-o scalpezi, O piele uscată atârnată în garsonieră, Un fel de "faciam ut mei memineris", Dar nu așa. Lasă-mi să devin un dumnezeu Măcar o dată, să pot să plâng Pentru toate păcatele tale - cosmologii de toamnă Prin care iar încerci să mă sugrumi erotic Când iar mă pierd eu, căprioara, În grădina ta. Lasă-mi să-ți arăt că și cuvintele Sunt făcute spre a nu fi doar citite Sau ordonate în cimitire pentru flori În paroxismul durerii tale, pentru lacrimi; Sunt făcute

22 aprilie 2022

Echipa Subtext

rebut

Am vene care nu-mi trebuie la nimic și dinți în locuri de care nu am nevoie, cu terminații nervoase pretutindeni. Ochii mei mușcă lacom tot ce apuc să privesc, dar acest efort nu duce la nimic, nu există niciun stomac care să le fie de folos, niciun suc gastric care să descompună tot ce nu înțeleg, din cauza asta sentimentul de foame rămâne prezent. Nu pot atinge precis acel ghimpe ascuns între propriile-mi coaste, mâinile-mi tremură încercând să-l apuce, eșuează mereu și doar zgârie tot ce e pe lângă. Este această lipsă de precizie, această lipsă de coordonate sufletești exacte care epuizează până la demență. Nu reușesc să-mi dau seama în care bocanc se află Pietricica, iar, acest alt efort, întreaga-mi ființă îl percepe violent. Nu știu ce alte întrebări să mai pun ca să aflu de ce nu-mi permit să te-ajung. Instagram: @mihaiparatrasnea

20 aprilie 2022

Echipa Subtext

Ocupațiile fricii

Frica zboară cu escale. Fără nume și cu gesturi mașinale, aterizează-n straturile-mi corticale. Dar mai întâi, e alpinistă. Și urcă și mi se strecoară, vertebră cu vertebră, pân’ la cervicală. De-acolo se preface în gimnastă, pe corzile vocale-mi sare și-mi apasă, iar limba mi-o înnoadă ca un pescar bătrân, vitregit de dragoste, cu undița făcută scrum. Apoi în corp mi se scufundă, cu tubul de confesiuni în spate, cuvintele-mi se îneacă cu dânsa, toate. Și-aș vrea să îți spun că vina îți aparține, căci frica s-a născut, știi bine, din dedalul degetelor tale, și-n fine... oricum nu pot s-aștept decât