ArticOLE PENTRU ETICHETA: PoeziiȘtefan Drăgan

Pe Dealuri și pe Ulița Mică

de Ștefan Drăgan băltoace și băltoace și băltoace. e ziua copilului. ziua copilului-râde pe dealul soarelui-apune și copiii fac stropituri, stânga-dreapta, în gaura din râu. și își joacă șotronul pe tălpi neplânse și pietre moi și șlefuite *** iar toaca toacă rostopasca, iar clopotul se trăgea în scorburile unor nuci bătrâni din curțile bunicilor. de Pe Dealuri și Pe Ulița Mică: alunec la vale pe un moale din iarbă crudă, din care am mușca cum mușcai dintr-o piersică plată alunec la vale, cum alunecam pe izvoare, sub o semilună păgână care se lovea cu capul de minaretele din Babadag te

Vrei să mergem cu metro line 6 împreună?

de Andreea Ene În 19 ani de zile cred că m-am uitat cu adevărat la ochii mei de abia alaltăieri. vrei să știi ceva amuzant? nu sunt căprui. bine, de fapt sunt. dar au și ceva verde în ei, probabil l-am moștenit de la tata. iar în lumina soarelui zici că sunt picurați cu miere. și uneori, când sunt fericită, se vede și ceva roșiatic pe la margini, o fărâmă de pasiune exterioară. ... în urmă cu ceva timp mi-ai spus că ai impresia că ți-ar trebui ani ca să descoperi tot ce se află în capul meu. dă-mi o

29

De Anonim în vis, te aștept cuminte. Nu am voie să-ți vorbesc așa că stau cu sufletul la gură și cu speranța-n piept. Poate dacă mă vezi așa ascultător, Poate dacă îmi vezi trupul cum mi se preschimbă-n câine, Poate dacă îmi simți blana atingându-ți picioarele Poate dacă stau nemișcat și-mi fac coada nevăzută, Poate atunci te-ai îndura și m-ai privi. Te supără, oare, să mă știi? și dacă aș putea și n-aș mai fi, ai vrea sa mă cunoști din nou? Și dacă m-aș preface în uitare N-ai simți puțin că îți lipsesc? Să fiu un câine al nimănui

durere, durere și iar durere

De Ana-Maria Chiorescu adevărata durere de cap nu e aceea de după 2 ore de plâns, că oricum lacrimile amare sunt spălate tot de soare, când apare dimineața adevărata durere e când stai de una singură noaptea și te uiți ca proasta la tavan, având în suflet doar speranța bleagă că vei face cu viața ta, că vei avea succes în carieră, că toată lumea te va adora atunci când sufletul tău călcat în picioare și frânt de atâta luptă încă mai crede, pentru că raționalul nu-ți mai acordă nicio șansă: el doar îți spune să renunți, oricum știi că

Boboteze

de Ștefan Drăgan câmpul se acoperă cu bomboane de grâu și îngaim: Bobo? dar când se sting luminile, îmi bag capul în apa râului în care cândva zâmbeam sincer. sub buze violeții și pufoase ale unui cer obosit de zi, ce îmi sărută corpul tremurător. în lumina timidă de crepuscul, tot ce zboară se uită. mă poticnesc și cad și-mi umflu obrajii. mă ghemuiesc sub așteptarea unui glaspapir rugos, dar degete moi și văluroase îmi netezesc și rotunjesc asperitățile scârboase și mă desenează în chip de lut. și aud doar curentul. și-mi imaginez că, printre degetul mare și cel arătător,