Blog

durere, durere și iar durere

De Ana-Maria Chiorescu adevărata durere de cap nu e aceea de după 2 ore de plâns, că oricum lacrimile amare sunt spălate tot de soare, când apare dimineața adevărata durere e când stai de una singură noaptea și te uiți ca proasta la tavan, având în suflet doar speranța bleagă că vei face cu viața ta, că vei avea succes în carieră, că toată lumea te va adora atunci când sufletul tău călcat în picioare și frânt de atâta luptă încă mai crede, pentru că raționalul nu-ți mai acordă nicio șansă: el doar îți spune să renunți, oricum știi că

De la pictura în ulei la colaje bazate pe cultura Anime

Interviu realizat de Anca Mocănașu cu Ioan-Vasile Postică: „Vreau să reușesc să produc imagini prin care să prezint publicului latura negativă a omului, o icoană inversă.” Ioan-Vasile Postică are 23 de ani și este originar din Chișinău. A locuit acolo până la vârsta de 18 ani și a studiat pictura la Liceul Academic de Arte Plastice „Igor Vieru”. Studiile superioare le-a continuat în România, la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca (UAD) și de peste un an locuiește în București. Consideră că legătura dintre artă și societate e foarte slabă și că, în general, artiștii nu au interes să

Boboteze

de Ștefan Drăgan câmpul se acoperă cu bomboane de grâu și îngaim: Bobo? dar când se sting luminile, îmi bag capul în apa râului în care cândva zâmbeam sincer. sub buze violeții și pufoase ale unui cer obosit de zi, ce îmi sărută corpul tremurător. în lumina timidă de crepuscul, tot ce zboară se uită. mă poticnesc și cad și-mi umflu obrajii. mă ghemuiesc sub așteptarea unui glaspapir rugos, dar degete moi și văluroase îmi netezesc și rotunjesc asperitățile scârboase și mă desenează în chip de lut. și aud doar curentul. și-mi imaginez că, printre degetul mare și cel arătător,

În spațiu

De Bianca Spătărelu Știu. Știu că sunt o fată visătoare, cu așteptări mari, Ce speră ca stelele să-ți șoptească în somn ,,Ea e luna, tu ești cerul Te vrea cu adevărat." Ce speră ca vântul să te mângâie Soarele să te alinte Norii să te sfătuiască, să te îndrume. De-ai fi tu Cosmos, m-aș întrista Căci aș fi o stea prin mai multe stele Căci n-aș fi singura care ar străluci, Care ar fi unică, specială. De-ai fi Saturn, m-aș preface Într-un inel gigantic și atunci Am rămâne îmbrățișați veșnic În întunericul spațiului. De-ai fi tu soarele, m-aș întrista Căci

Definitely not love

De Anonim Cu siguranță nu-i iubire În modul în care te priveam. Cu siguranță nu-i iubire Când îți luam mâna-ntra mea Și le ascundeam de frig în buzunarul de la geacă. Cu siguranță nu-i iubire În orele petrecute pe tren, gândindu-mă la tine Și-n nerăbdarea să te văd. Cu siguranță nu era iubire Când îmi presam palmele de obrajii tăi Și îți ceream să-mi dai o sută de sărutări diferite. Cu siguranță nu era iubire În mână care te strângea la piept Mai aproape, mai aproape Și niciodată îndeajuns Încât să te modelez în mine. Nu era iubire Nici în