De Bianca Spătărelu
Știu. Știu că sunt o fată visătoare, cu așteptări mari, Ce speră ca stelele să-ți șoptească în somn ,,Ea e luna, tu ești cerul Te vrea cu adevărat." Ce speră ca vântul să te mângâie Soarele să te alinte Norii să te sfătuiască, să te îndrume. De-ai fi tu Cosmos, m-aș întrista Căci aș fi o stea prin mai multe stele Căci n-aș fi singura care ar străluci, Care ar fi unică, specială. De-ai fi Saturn, m-aș preface Într-un inel gigantic și atunci Am rămâne îmbrățișați veșnic În întunericul spațiului. De-ai fi tu soarele, m-aș întrista Căci noaptea nu te-aș mai vedea Și-n zile mohorâte, ploioase Aș plânge, în lipsa ta. Vino, hai să fim deci Două stele căzătoare, două speranțe Două dorințe, rostite la unison: "Te vreau. Și eu te vreau."
