Articles for category: Arhiva 2021-2025

23 ianuarie 2023

Echipa Subtext

Avantgardisme

De Sebastién Rieux Îți permit să te minți spunând că de mine n-ai depins, învălmășită de regret primordial, preludiu, surescitarea nervului spinal. femeie a vișiniului din care suntem deopotrivă plămădiți, rudă cu ale mele priviri sinucigașe, sincopă de melancolie și revoltă. femeie a vișiniului, victima exasperării adolescenței mele, femeie a vișiniului, exacerbare a dezastrelor marilor iubiri livrești, ascultă gurile pline de țărână ale neliniștitului poet, privește-mi buzele ca de piatră vânătă ce-ți distrugeau curburile și-ți profanau sânii la unsprezece noaptea în dimineața existenței noastre. ridic steagul alb asupra ruinelor asediate și umplu paginile de sânge, produs al nebuniei lente, latente

21 ianuarie 2023

Echipa Subtext

warning: unlovable manners

Autor: Karina Nicoleta Cseres am crescut mereu înlănțuită așa că niciodată nu am crescut de fapt. nu sunt la fel de dezvoltată fizic ca alte fete / la fel de înaltă / la fel de independentă de toată rasa masculină ca ele nu știu să condiționez produsele de la MAC să se atașeze bine pe fața mea, strat cu strat și e deranjant lăuntric să știi toate informațiile astea / sunt fragilă se clatină formațiunile glaciare din mine și coralii / nu am floră în stomac am faună marină sălbatică ca italia și toate țările mediteraneene încerc să trăiesc prin

17 ianuarie 2023

Echipa Subtext

Ini(mea)

De Hanuman Poetu poftim! îți dăruiesc inima mea n-o fi ce vrei, dar primești măcar mereu ce simte să nu mi-o înapoiezi am strâns în ea obuze nedetonate și cuvinte supărate acum nu-mi dai și mie inima ta? ”îți dau doar buze” nu-i corect. ai putea măcar niște cofeină și scobitori că dorm pe mine de la atât și-atâtea fă-mi felul, dar la desert, te rog vreau să mă bucur de moartea mea, începând de la primul zâmbet din aperitiv tu ce-ai de ești atât de anostă? eu sunt răcit și-mi curge nasul tu ce scuză ai? înțeleg... eu te

15 ianuarie 2023

Echipa Subtext

nec spe, nec metu

De Sebastién Rieux apatie morală, moartea sufletului, trăiesc sobrietatea unui roman de Dostoievski în lumea unei comedii de Caragiale. monologul unei jucării stricate, simt dureri de oase și rupere de cartilaje, întortochere de venule, arteriole și capilare. dorul moare asemenea pasiunii. de la « un timp pierdut » la prinț de rai cu un picior în iad, mă simt murdar în prezența frumuseții tale, murdar la un nivel patologic. sărut reflexia din oglindă știind că aceasta îți era imaginea când m-ai făcut să mă simt bărbat, însă sângele de pe cămașă mea se răsfrânge și ai lăsat prăpăd în urma

11 ianuarie 2023

Echipa Subtext

Te rog să ierți

Eu de acum spre eu de atunci: Dacă vrei să te arunci În vise mari și drumuri lungi Du-te, fată, fără grijă! Dar să știi mereu că acolo Nu e nimeni să te-ndrume. Și nici sfaturi să nu ceri De la zmei și semizei. N-ai de cine să asculți, Nici umeri pe care plângi. Când noaptea cade peste-ale tale trude Urechile să-ți fie surde La balauri, paparude, guri spurcate Cu inimi învrăjbite de-ale altora păcate. Eu de acum spre eu de atunci: Dacă vrei și crezi că poți Te rog să ierți că n-ai putut să strigi C-ai amorțit și