Articles for category: Arhiva 2021-2025

De la pictura în ulei la colaje bazate pe cultura Anime

Interviu realizat de Anca Mocănașu cu Ioan-Vasile Postică: „Vreau să reușesc să produc imagini prin care să prezint publicului latura negativă a omului, o icoană inversă.” Ioan-Vasile Postică are 23 de ani și este originar din Chișinău. A locuit acolo până la vârsta de 18 ani și a studiat pictura la Liceul Academic de Arte Plastice „Igor Vieru”. Studiile superioare le-a continuat în România, la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca (UAD) și de peste un an locuiește în București. Consideră că legătura dintre artă și societate e foarte slabă și că, în general, artiștii nu au interes să

Boboteze

de Ștefan Drăgan câmpul se acoperă cu bomboane de grâu și îngaim: Bobo? dar când se sting luminile, îmi bag capul în apa râului în care cândva zâmbeam sincer. sub buze violeții și pufoase ale unui cer obosit de zi, ce îmi sărută corpul tremurător. în lumina timidă de crepuscul, tot ce zboară se uită. mă poticnesc și cad și-mi umflu obrajii. mă ghemuiesc sub așteptarea unui glaspapir rugos, dar degete moi și văluroase îmi netezesc și rotunjesc asperitățile scârboase și mă desenează în chip de lut. și aud doar curentul. și-mi imaginez că, printre degetul mare și cel arătător,

În spațiu

De Bianca Spătărelu Știu. Știu că sunt o fată visătoare, cu așteptări mari, Ce speră ca stelele să-ți șoptească în somn ,,Ea e luna, tu ești cerul Te vrea cu adevărat." Ce speră ca vântul să te mângâie Soarele să te alinte Norii să te sfătuiască, să te îndrume. De-ai fi tu Cosmos, m-aș întrista Căci aș fi o stea prin mai multe stele Căci n-aș fi singura care ar străluci, Care ar fi unică, specială. De-ai fi Saturn, m-aș preface Într-un inel gigantic și atunci Am rămâne îmbrățișați veșnic În întunericul spațiului. De-ai fi tu soarele, m-aș întrista Căci

Definitely not love

De Anonim Cu siguranță nu-i iubire În modul în care te priveam. Cu siguranță nu-i iubire Când îți luam mâna-ntra mea Și le ascundeam de frig în buzunarul de la geacă. Cu siguranță nu-i iubire În orele petrecute pe tren, gândindu-mă la tine Și-n nerăbdarea să te văd. Cu siguranță nu era iubire Când îmi presam palmele de obrajii tăi Și îți ceream să-mi dai o sută de sărutări diferite. Cu siguranță nu era iubire În mână care te strângea la piept Mai aproape, mai aproape Și niciodată îndeajuns Încât să te modelez în mine. Nu era iubire Nici în

Am adăpostit în cutia toracică

de Maria Dojană Am adăpostit în cutia toracică atâtea povești, frici, visuri spulberate Care m-au perforat pe interior precum niște molii și m-au lăsat goală, Lipsită de orice formă de umanitate. Mi-am găsit refugiul în poezie, am devorat versurile precum un animal își devorează prada Și m-am ofilit odată cu trecerea timpului, pe rime și intonații de poezie. Am adăpostit în cutia toracică atâtea amintiri și tot atâtea nopți în care mi-am dezgolit sufletul fragil în ochii nepotriviți, Iar apoi am încercat să lipesc cioburi peste cioburi, Dar în zadar… M-am privit în oglindă și am observat un chip cadaveric