20 aprilie 2022
Sperietoarea
Dimineața s-a supărat pe mine pentru că n-am mai adormit pe cearșafurile abia spălate. Știu că le-ai întins pentru mine, dar am adormit lângă tine, pe canapea și am și uitat de orice altceva. Oricum, dimineața s-a supărat pe noi, cred, pe mine în mod special. De asta ne-a și trimis sperietoarea de ciori la ușă așa de devreme. A sunat la ușă și m-am speriat, nu numai că m-a trezit din somn brusc, dar te-a trezit și pe tine. Cred și eu că tu ai moțăit mai mult, aveai tot dreptul până la urmă. Și eu aș fi moțăit dacă n-aș fi avut un presentiment de rău care m-a ghidat imediat până la ușă. Am deschis ușa fără să ducă capul să mă uit pe vizor înainte și m-am pomenit că încremenesc acolo. “Dă-mi și mie niște bani! N-am unde să mă duc, nu știu ce să fac.” … și atunci mi s-a făcut cu adevărat frică. Cert e că mai auzisem poezia asta; de când am venit la București am auzit vorbele astea
