Analog

Niciodată nu mi-am purtat pielea atât de bine Ca în ziua în care nu te-am lăsat să mi-o scalpezi, O piele uscată atârnată în garsonieră, Un fel de “faciam ut mei memineris”, Dar nu așa. Lasă-mi să devin un dumnezeu Măcar o dată, să pot să plâng Pentru toate păcatele tale – cosmologii de toamnă … Citește mai mult

SUBTEXT