Ocupațiile fricii
Frica zboară cu escale. Fără nume și cu gesturi mașinale, aterizează-n straturile-mi corticale. Dar mai întâi, e alpinistă. Și urcă și mi se strecoară, vertebră cu vertebră, pân’ la cervicală. De-acolo se preface în gimnastă, pe corzile vocale-mi sare și-mi apasă, iar limba mi-o înnoadă ca un pescar bătrân, vitregit de dragoste, cu undița făcută … Citește mai mult