De Anonim
Cu siguranță nu-i iubire În modul în care te priveam. Cu siguranță nu-i iubire Când îți luam mâna-ntra mea Și le ascundeam de frig în buzunarul de la geacă. Cu siguranță nu-i iubire În orele petrecute pe tren, gândindu-mă la tine Și-n nerăbdarea să te văd. Cu siguranță nu era iubire Când îmi presam palmele de obrajii tăi Și îți ceream să-mi dai o sută de sărutări diferite. Cu siguranță nu era iubire În mână care te strângea la piept Mai aproape, mai aproape Și niciodată îndeajuns Încât să te modelez în mine. Nu era iubire Nici în fiecare "bună dimineața" Si nici in fiecare "noapte bună" În modul în care îmi erai și primul gând Și ultimul. Nu din iubire, mă hârjoneam cu somnul Și mă luptam cu el ca să-i mai câștig Câteva clipe pe care să le împart cu tine. Și nu din iubire. Am dat la schimb marea pentru un weekend în care să-ți văd ochii Și nici din iubire, am renunțat să-mi petrec mâinile prin nisip, doar pentru că pielea ta îmi părea mai fină. Clar, nu era iubire În modul copilăresc în care te întrebam "mă mai iubești?" Ca să-mi calmez fricile și pentru că îmi plăcea să te aud cum îmi răspunzi. Nu era deloc iubire În felul în care mi se însenina chipul și în zâmbetul care era anume pentru tine, Când te vedeam. Nu din iubire, simt ca mă sufoc de dor Și nici din iubire aș vrea să-mi scot inima din piept, Să n-o mai simt cum bate-n gol.