În spațiu

De Bianca Spătărelu

Știu.
Știu că sunt o fată visătoare, cu așteptări mari,

Ce speră ca stelele să-ți șoptească în somn
,,Ea e luna, tu ești cerul
Te vrea cu adevărat."

Ce speră ca vântul să te mângâie
Soarele să te alinte
Norii să te sfătuiască, să te îndrume.

De-ai fi tu Cosmos, m-aș întrista
Căci aș fi o stea prin mai multe stele
Căci n-aș fi singura care ar străluci,
Care ar fi unică, specială.

De-ai fi Saturn, m-aș preface
Într-un inel gigantic și atunci
Am rămâne îmbrățișați veșnic
În întunericul spațiului.

De-ai fi tu soarele, m-aș întrista
Căci noaptea nu te-aș mai vedea
Și-n zile mohorâte, ploioase
Aș plânge, în lipsa ta.

Vino, hai să fim deci
Două stele căzătoare, două speranțe
Două dorințe, rostite la unison:
"Te vreau. Și eu te vreau."

Lasă un răspuns