Cor

dacă am lua toată durerea
și am pune-o
într-un borcan
cât i-ar lua până să plesnească? dar dacă l-am umple cu bucurie?
ar mai rămâne loc între pereții de sti-
clă și capac? nu ar da pe dinafară? aș vrea să stau la murat
ce-ar fi dacă
am lua toți oamenii de pe glob care
plâng acum
și i-am pune la un loc?
dar cei care râd?
dar cei care dorm, mănâncă sau așteaptă goi în fața robinetului, să se încăl-
zească apa pentru baie?
dar cei care mor de foame?
dar cei care se gândesc să se
sinucidă?
dar cei care tocmai au aflat că
au cancer? dar cei care și-o
trag?
ar fi un cor, asemenea celor din unele biserici
de după vitralii care le pătează în culori vi-
brante fețele copiilor care cântă neștiind
despre ce sau știind prea bine
ar fi muzică experimentală, lipsită de gen,nu-
măr și caz
ca în Midsommar, unde o femeie urlă de trădare și cele-
lalte urlă și ele la unison cu ea
trup lângă trup, rană lângă rană
toți cei 7 715 548 934 de oameni la un loc
pe un spațiu un pic mai mare decât Lichtenstein,
unde rata șomajului este una din cele mai mici din lume, de 1,5%
ce bine că suntem împrăștiați
și îți pot spune în Europa, România într-un orășel prăfuit de pe marginea de sus a hărții
în spatele unei case
la umbra unui brad anume
că te iubesc și că vom fi
okay
eventual