Ini(mea)
De Hanuman Poetu poftim! îți dăruiesc inima mea n-o fi ce vrei, dar primești măcar mereu ce simte să nu mi-o înapoiezi am strâns în ea obuze nedetonate și cuvinte supărate acum nu-mi dai și mie inima ta? ”îți dau doar buze” nu-i corect. ai putea măcar niște cofeină și scobitori că dorm pe mine […]
nec spe, nec metu
De Sebastién Rieux apatie morală, moartea sufletului, trăiesc sobrietatea unui roman de Dostoievski în lumea unei comedii de Caragiale. monologul unei jucării stricate, simt dureri de oase și rupere de cartilaje, întortochere de venule, arteriole și capilare. dorul moare asemenea pasiunii. de la « un timp pierdut » la prinț de rai cu un picior […]
Te rog să ierți
Eu de acum spre eu de atunci: Dacă vrei să te arunci În vise mari și drumuri lungi Du-te, fată, fără grijă! Dar să știi mereu că acolo Nu e nimeni să te-ndrume. Și nici sfaturi să nu ceri De la zmei și semizei. N-ai de cine să asculți, Nici umeri pe care plângi. Când […]
S-ajung artistă, tu poet…
Credeam că mă iubește cineva Cum am crezut odată într-un vis, Credeam că fiecare are steaua sa Sau că sărutul este roșu-nchis. Credeam că n-are să mai doară Credeam și eu, ca-n orice alt portret Cum înfloreau pe-ascuns bujorii-n primăvară Sau cum visam s-ajung artistă, tu poet… Instagram: @airam_art22
Elogiul ateilor
Câtă părere de rău pentru cei care s-au îndrăgostit de pietre. Au crezut sărmanii că niște flame îi vor face bezele sau că cel puțin vor pune de-o rădăcină pentru o inimă. Și voi, care ați împărțit din întâmplarea voastră cu cortine, actori în rol principal ce ați fost – cu toții, ați jucat în […]