De Sara Cordescu-Leoveanu
Se întâmplă să treci pe lângă paharul cu apă uitat pe birou cu cârpa de praf într-o mână cu praful de pe pahar intact de când zace acolo pelicula scârboasă de pe cerul gurii impune să iei un sip mic și alterat tulbure de pesac înțepi cu vârful limbii marginea de calcar praful din ochi îl scoți prin nări și-ți picură pe buze pe degetele zbârcite de soluție pe mâinile roase printre tendoane în cameră miroase a blue lagoon înghiți în sec albastru intens și te retragi cu un tremur divagat dinspre mine ai brațele încrucișate și ochii lipiți de somn vișiniu te-ai trezit? zâmbim cum ar trebui să zâmbim "mă duc, mersi pentru tot, cred " mai zâmbește o dată mie de când zace acolo să știi că nu e bun filtrul pus la robinet încă o dată și se usucă despre dinții din față spre interior până ajunge să-ți știrbească orice urmă de sete apa- țărm de primire destinat oamenilor la fel de singuri ca tine "e al tău ăsta?" nu.