dacă am lua toată durerea și am pune-o într-un borcan cât i-ar lua până să plesnească? dar dacă l-am umple cu bucurie? ar mai rămâne loc între pereții de sti- clă și capac? nu ar da pe dinafară? aș vrea să stau la murat ce-ar fi dacă am lua toți oamenii de pe glob care plâng acum și i-am pune la un loc? dar cei care râd? dar cei care dorm, mănâncă sau așteaptă goi în fața robinetului, să se încăl- zească apa pentru baie? dar cei care mor de foame? dar cei care se gândesc să se sinucidă? dar cei care tocmai au aflat că au cancer? dar cei care și-o trag? ar fi un cor, asemenea celor din unele biserici de după vitralii care le pătează în culori vi- brante fețele copiilor care cântă neștiind despre ce sau știind prea bine ar fi muzică experimentală, lipsită de gen,nu- măr și caz ca în Midsommar, unde o femeie urlă de trădare și cele- lalte urlă și ele la unison cu ea trup lângă trup, rană lângă rană toți cei 7 715 548 934 de oameni la un loc pe un spațiu un pic mai mare decât Lichtenstein, unde rata șomajului este una din cele mai mici din lume, de 1,5% ce bine că suntem împrăștiați și îți pot spune în Europa, România într-un orășel prăfuit de pe marginea de sus a hărții în spatele unei case la umbra unui brad anume că te iubesc și că vom fi okay eventual
26 septembrie 2023/
No Comments
de Ștefan Drăgan băltoace și băltoace și băltoace. e ziua copilului. ziua copilului-râde pe dealul soarelui-apune și copiii…