de Ioana Maria Bălăi @ioanabalai Adolescența mea se ascunde în acel sertar blocat. Sau… mai bine spus, bătut în cuie. La amintirile din copilărie apelez mai ușor, mai cu îndrăzneală, mai fără lacrimi. Totuși, nimic nu rămâne nepătat, puritatea e o iluzie. Aveam vreo 3 ani, eram în Parcul Mic.… Citește mai mult »„Ți-e frică și de umbra ta!” | Povestire
de Irina Ciurlică-Crețu @irina.c.c Aceasta este ultima incursiune asupra sufletului meu. Îți spui, îți repeți ca o litanie aceste cuvinte goale, după ce ai observat că ai dat greș din nou, ca ultima dată. O simți venind: coconii fluturilor încep din nou să se deschidă, gândurile forfotesc, spărgându-se unele de altele indiscernabil, ca valurile mării. Diagnosticul… Citește mai mult »Aceasta este ultima incursiune asupra sufletului meu
de Maria-Cristina Ștefan @miracriswonders Nu mai țin minte cum m-am împiedicat de iubire, dar știu că prima dată i-am simțit căldura. Am urât mereu căldura. Căldura aceea sufocantă, când simți că nu poți respira, că ești făcut, mai mult ca oricând, din apă, că orice ai face, doar de piele poți să te mai dezbraci, și nici atunci nu ești sigur că o să rezolvi… Citește mai mult »Iubirea… accident (aproape) mortal
de Liliana Popescu @bubbleshaped Dimineața s-a supărat pe mine pentru că n-am mai adormit pe cearșafurile abia spălate. Știu că le-ai întins pentru mine, dar am adormit lângă tine, pe canapea și am și uitat de orice altceva. Oricum, dimineața s-a supărat pe noi, cred, pe mine în mod special. De asta ne-a și trimis sperietoarea… Citește mai mult »Sperietoarea | Povestire
De Alexandra-Elena Niculae @elena.alexxandra Frica zboară cu escale. Fără nume și cu gesturi mașinale, aterizează-n straturile-mi corticale. Dar mai întâi, e alpinistă. Și urcă și mi se strecoară, vertebră cu vertebră, pân’ la cervicală. De-acolo… Citește mai mult »Ocupațiile fricii | Poezie